Un imn francez lui EMINESCU

De-atunci =i munca- i sf`nta cu dragoste-o aleg.
Ci, de n-am fi vlastare aceleia=i tulpine,
Te-a= fi-n eles eu totu=i, citindu-te pe tine:
Poe ii mari sunt domnii pam`ntului intreg!
A=a to i cei ce-odata sim it-au cu putere
Delirul deznadejdii, cel plin de-amar =i jale
Vor pl`nge la accentul sublim al lirei tale,
Imens rasunatoare c`nd geme de durere
Durerea e ob=teasca: acid e-al ei sarut
Tu insu i, Eminescu, o cuno=teai din fa=e:
Inlan uindu- i g`tul cu bra ele-uciga=e
Te-a str`ns a=a de tare, ca lira i-a tacut
S-a stins a ta g`ndire in noaptea blestemata,
P`n ce sa treci in raiul etern scaldat in raza
Dar opera- i ram`ne =i duhul tau vegheaza
Asupra arii tale in doliu-nve=m`ntata.
In negrele amurguri, c`nd ne-nfioara-un vaier
Ca dintr-o alta lume, al pasarei nocturne,
C`nd strop cu strop, in taina, din nevazute urne
Necunoscute lacrimi aluneca prin aer,
In tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frun i
Cu negura de visuri, c`nd singur i i ara i
Al lunii disc de aur vrajind singurata i,
C`nd raza ei coboara peste c`mpii =i mun i,
In ceasurile-acele de teama ne-n eleasa,
C`nd marile respira o dulce adiere,

Atunci plute=ti, poete, scapat de-orice durere,
Si ara ta i-o legeni cu drag, ca pe mireasa
Poete, stai de straja! Spre culmile maririi
Insufla-i, ca sa lupte, a geniului sc`nteie,
Copil al Rom`niei, o, bard menit sa steie
Alaturi de stap`nii slavi i ai Nemuririi!