Departe, p`n la mine, bl`nd,
In`iul vers al tau patrunde;
Uimit plec fruntea, =i-ascult`nd,
Triste ea nu mi-o pot ascunde.
Te vad la masa ta de scris
Si simt credin a ta ce leaga
De orice g`nd un m`ndru vis,
De orice vis o lume-ntreaga!
A=a ca tine-am fost noi to i,
La v`rsta c`nd, robit de=artei
Iluzii, socote=ti ca po i
S-atingi vreodata culmea artei.
Dar prea e dulce, prea-i duios
Si-at`ta-ncredere respira
In pl`nsetu-i melodios
Int`iul tau acord de lira
O, nu ma-ndur sa te dezmint,
Si trist, cu fruntea inclinata,
Ascult stravechiul c`ntec sf`nt
Ce l-am c`ntat =i eu odata
|