O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern indurerate Ca niste triste cantilene,
Au urmarit pe drumuri grele, Ca o lumina ce s-aprinde in noaptea neagra fara stele, Ceea ce nu se poate prinde.
Cu maini intinse inainte, Cu ochii negri de pacate, Au ratacit purtand in minte Supremul vis de voluptate.
Si tremurand in adorarea intunecatelor abisuri, S-au departat in cautarea De tainuite paradisuri.
O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern indurerate Ca niste triste cantilene,
Au urmarit pe drumuri grele, Ca o lumina ce s-aprinde in noaptea neagra fara stele, Ceea ce nu se poate prinde.
Cu maini intinse inainte, Cu ochii negri de pacate, Au ratacit purtand in minte Supremul vis de voluptate.
Si tremurand in adorarea intunecatelor abisuri, S-au departat in cautarea De tainuite paradisuri.
|