Bisericuta din Albac
Stefan Silva
Bisericuta din Albac,
Locas Sfant din lemn curat,
In tine multe vise zac,
De fii nascuti din Neamul Dac.
Tu falnic `nalti spre bolt`albastra,
Eternul nostru Tricolor,
De veacuri porti durerea noastra,
Peste Carpati si prin popor.
Tu esti o raza de lumina,
Spre visul meu neimplinit,
Tu-mi dai puterea ta divina,
Cand sunt cazut sa ma ridic.
Bisericuta din Albac,
In tine Horea s-a rugat
Pe vremuri, cand a ridicat
Poporul, ce s-a rasculat.
Horea a fost tradat de frati.
Ma-nveti sa nu fiu tradator.
Esti Curcubeu peste Carpati,
Icoana Sfanta a motilor.
Bisericuta din Albac,
In trupu-ti sfant tu ai pastrat
Potirul lui Crisan , jurat,
Ca neamul nu va fi tradat.
In tine tu salasluiesti,
Sfintele Porti Imparatesti,
La care Closca s-a rugat,
De la biserica din sat.
Un Domn roman cu drag de tara,
Unit-a`n tine bravi eroi,
Poporul sa-l ridice iara
In vremuri grele, si pe noi.
Tu esti izvor de biruinta,
Pentru poporul obidit,
Tu dai putere si speranta,
La cel flamand si doborat.
Tu esti lumina de dreptate,
Ce porti prin veacuri neamul meu,
Nu-ti este frica nici de moarte,
In neam vei dainui mereu.
Bisericuta din Albac,
Tu esti altar de-nchinaciune,
Pentru eroii cei plecati
Si cei ce se vor naste maine.
Bisericuța din Albac,
Poetul patimirii noastre,
In versuri sfinte te-a `mbracat,
Și luminezi mereu prin astre,
Calea dreapta de urmat,
Fie Domnul laudat !
|