Cucul din Uzdin
Stefan Silva
De stai si-astepti sneltugul in gara din Uzdin,
Ai sa auzi cum cucul canta intr-un nuc,
Si parca vrea sa-ti spuna:pruncii nu mai vin.
De cand eu cant in gara, pruncii doar se duc.
Sa fie oare cucul de rele vestitor ?
Nu vreau sa cred in cantul cucului pustiu,
Dar simt ca nu am tihna si tamplele ma dor,
Si-mi ninge-n drumul vietii, ma simt tot mai tarziu.
Ieri toata ziua-am asteptat, sneltugul sa apara,
S-aduca pruncul cel plecat, demult in alta tara,
Dar cucul trist imi tot canta in nucul de la gara,
Pruncul tau care-a plecat n-o sa mai vina iara.
Si azi am fost si-am asteptat in gara din Uzdin,
Si-acelasi cuc imi tot canta acelasi cant de jale plin,
Si vantul s-a oprit s-asculte cantul celor ce nu vin,
Plecati in lumile desarte, un cantec dulce de alin.
Asa-mi petrec eu zilele, cu cucul de la gara,
Ce-mi cinta-ntr-una intr-un nuc, un cant de viat-amara,
Cantul pruncului pribeag prin lumea de afara,
Cantul pruncului orfan si fara drept la tara.
Sa vii in gara din Uzdin s-asculti cum canta cucul,
Un cant de dor de prunc pribeag de tremura vazduhul,
Si vei visa ca a sosit din lumea de afara,
Sneltugul cu un prunc orfan adus de dor de tara. |