Glasul Mioritic
Stefan Silva
De stai s-asculti in taina a neamului durere,
Auzi cum din adancuri se-nalta catre noi,
Strigat de iubire de neam ce-ti da putere,
Pamantul ce ne tine ascunde multi eroi.
De stai s-asculti in munte a codrilor poveste,
Ai sa auzi in soapta legende cu haiduci,
Ce stapaneau Carpatii si falnicele creste,
Si se-adunau in cete la umbra de sub nuci.
De stai s-asculti cum marea la Pontul Euxin,
Imbratiseaza tarmul de veacuri nestiute,
Ai sa auzi in valuri a neamului suspin
Si cantecul sirenei ce varsa lacrimi multe.
De stai s-asculti adancul din spatiul mioritic,
Auzi cum plang strabunii in somnul zbuciumat,
Ca ne-am pierdut iubirea de neam si de mirific,
Si ne-am vandut pamantul si ne-am instrainat.
De stai s-asculti la Tebea gorunul cum fosneste,
Ai sa-l auzi pe Iancu cum striga catre noi:
-Va dusmaniti voi fratii ? Dusmanul va-ncolteste !
Vorbiti aceeasi limba! Nu faceti razboi !
De stai s-asculti cum Oltul la Cozia izbeste,
Zidul Manastirii sa-l scoale pe Batran ,
Ai sa-l auzi pe Mircea din somn cum ne graieste:
De ce vindeti pamantul ? E Sufletul Strabun!
De stai s-asculti la Putna, Slujba Invierii,
Ai sa auzi cum Stefan se roaga pentru neam,
Sa piara pe vecie blestemul tradarii,
Sa nu mai fie-n tara nici urma de orfan.
De stai s-asculti cum vantul suiera-n Carpati,
Ai sa auzi cum Lupul lui Decebal ne cheama,
Sa-nfaptuim Unirea si pacea intre frati.
Dacia Strabuna la toti ne este mama.
De stai s-asculti vazduhul pe culmea caraimana,
Ai sa auzi cum canta Pasarea Maiastra,
Si ai s-auzi in trilu-i duios pe daca mama,
Ce-alina de milenii toata durerea noastra. |