Ochii tai amirosind a ploaie Tot indeamna la taceri de nord, Unde pe oglinda rece de fiord Tipatul cocorilor se-ndoaie.
De n-ar fi zvacnirile fierbinti Cu soreanca in rotiri de ruga, N-ar visa la neintoarsa ruga, Manji de soare, in pripon de sfinti.
La betia vesnic sangeranda Din privirea aprigului vraci, imi deschide ranile de maci La indemnu-ti rece de osanda.
Si copacii priponiti de cer. Ma imbie doar cu flori de ger
|