Alcool tare-n rasarit -
imi urca sangele in scrumul
ultimului vis solar.
ce-am sa raspund
versului mucegait
in vena lunii muritoare?
rasaritu-mi e totusi
apus de ne-nteles
si de simtire -
si malul din alcool
strabate sufletu-n
nimic de fiintare!
si dorinta nu se curma
in sfintenia licorii
adorate de o gura
trista-n zeitatea sa.
nu sunt eul
fara alcoolul devenirii,
fara povestea scrisa-n
umbra si in fumul
imbibate-n frumusetea
ultimului asfintit -
vai, amurgul meu neprihanit,
trezit de muzica sfarsitului de ceas.
alunec pe metalul zborului
coagulat intr-o betie
de doruri si frisoane,
vuieste lumina cea intunecata
in dulceata
petei de vin
care isi striga bautorul -alt eu.
si cand, si cine
ma va inveli cu pleoapa
si ma va-nchide in ochiul
smuls
din craniul cerului?
ma vars in fluvii pline
de hieroglife
mi se dizolva trupul
intr-un cuget ametit -
pocal in flacari si
turbarea destinului. |