Ma regasesc in aceeasi
pravalie
de doruri si povesti,
si versuri chinuite,
si ganduri vagaboande.
cu-acelasi glas firav
imi chem orizontul
sa-l dresez,
sa-i scurg focul razvratit
in vena mea
cea stramta -
legata de raceala pamanteasca.
Cuvantul, gandul, ochiul,
rebele m-au zugravit
pe umbra unei aripi,
un rest de vesnicie!
Dar unde sunt -
caci sufletul nu mi-este
doar
romanta calatoare!
As sorbi iara
o stea, un crepuscul.
sa stiu ca inca
mai vuieste p-undeva
albastrul
unei inimi! |