Ce chin sa nu stiu cine sunt..
Ce patimi arse de viori
In zare sunt pasari zburand
Iar pe pamant sunt muritori
Mai vad un nor lipsit de viata
Si mii de glasuri care tac
S-a mai topit un sloi de gheata
Cand mi-am gasit chipul in lac
Un verde crud taie cararea
O dulce adiere umple basmul
Un aer rece stinge marea
Un zgomot surd imi stinge glasul
Am prins o raza dintr-o mie
Si am vorbit cu umbra mea
Tot umbra mea avea sa fie
Eu ma vedeam in umbra sa
Un cersetor isi spune oful
Un soare mare radiaza gol
Un pulber auriu sfinteste locul
Iar o insecta se stinge in namol
Un faurar sta trist,ingandurat
Un prunc ne canta printre ingeri
Durerea-n foc si-a exteriorizat
Iar noi ne-am saturat de-atatea plangeri
Chiar nemurirea n-o putem avea
Dar avem dansul,muzica,pictura
Si acest vers din strofa mea
Si magicul cuvant ce-l zice gura
Eu mi-am pictat tabloul printr-un vers
Mi-am acordat cu muzica gandirea
Iar ce e sobru,nefiresc am sters
Si cu sufletul cald imi incalzesc privirea |