Iertare faptelor necugetate
Eu nu mai receptez nimic
Am sufletul in vise sparte
Si nu mai stiu ce sa mai zic
As vrea sa parasesc pamantul
De ce sa-mi chinui sufletul?
Si ce necugetat e gandul
De mi-a adus doar urletul
Si chiar de rad..rad de durere
Si lacrimile fac izvoare
Si nu sunt ultima ce piere
Ca pasarile calatoare
Pe umarul cui sa m-asez
Ma uit si in jur si totu-i gol
Nu am putere sa visez
Caci sunt inchisa in namol
Daca-as avea putere-as disparea
Si nu e niciun gest de disperare
E pur si simplu agonia grea
Si simplul gand ca nu mai am scapare
Si poezia e singura mea descarcare
Eu mi-am gresit destinul
Sunt prea banala muritoare
Ce n-a putut evita chinul.. |