|
Ultimatum
|
|
Cum sa-ti explic ca viata nu-i a ta?
Cand iti vorbesc, dar nu ma poti percepe
Eu ma uzez ca si o tinichea
Cand vorbele iti trec pe la ureche
Ma doare tot ce ma formeaza
Si sunt uitata printre randuri
Si ochiul care lacrimeaza
Imi oglindeste scurte ganduri
Imi scapa timpul printre degete
Iar eu ma vad mai mistuita
Imi sunt organele defecte,
Iar fața mea e ofilita
Nu mai am glas sa iti vorbesc
Si nici tandrete in privire
Caci eu incep sa obosesc
Si-ti las versul cu daruire
Nu mai zaresc lumina dulce
Si nu mai vad flori in gradini
Si simt ca sufletul se duce
Acolo unde nu sunt spini
Tu..vantule sa le canti glasul meu
Si sa le lasi comoara din privire
Si sa pictezi cu frunze chipul meu
Si sa sa faci vie a mea amintire
Si pasarea ce ma privea cu duiosie
Va disparea luand cantarea noastra
E mica dar simte si stie
Povestile de la fereastra.. |
Pune poezia Ultimatum pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|