dintr-o o panza de paianjen scoboara timida
pe firul agatat de o pala de nor,
o poveste scrisa sus, intre stele,
catre un horn banal de casa pustie.
nici nu stiu de li s-a pus un nume
ratacitoarelor vorbe adunate intr-o clepsidra
de au un act de identitate la purtator
de e gravat vre-un simbol pe cuseta de dormit.
poate ca e doar o tresarire de senzori,
de ochiuri de paianjen ratacite printre corali
poate ca doar vantul ii scutura plasa de seara
cu repeziri de cuvinte rasturnate, ce stiu eu?
stiu ca marul lui Adam isi inoada ciudate sughituri
prin inoptari de ofuri oprite printre trahee
in timp ce scoboara timida povestea rupta din nori
pe buza de horn istovita de asteptari, sa vie.
[email protected] |