In uriasa hala stat nesupusii bratele-si vand pentru o himera.
Un joc de innoiri si infrangeri puternicul partid asambleaza,
In spatele uzinei, metalul incandescent isi canta triumful, nou inceput.
De dupa dealuri vantul suiera printre semeni ingrijorarea unui maine de cadavru.
Ma intind ca o spasma intre ceasornicele nesomnului intoarse de ingandurare,
omul nou intre doua poveri se salveaza, lumina sclava
o clatina, o smulge, o replanteaza si o creste in glastre flori la ferestre,
o grea rascolire intretese in inimi libertatea.
Innobilat de treime, ma sui pe intuneric, il rotesc
si el cade din suruburi.
In adanc, in hala uriasa stat,
trapezistul trist
in ultim salt mortal, se arunca de pe bolta jertfa unei viziuni cu ghilotina, adevar.
Bulboana, viul rasuceste cu ascutisul o transfigurare,
cutitoaie aschiind lent o viteza a noptii in varful creionului neant.
Oamenii sclavi, supusii raniti in hala partidului stat, se agita, par ca sunt
un vartej, un loc viran al timpului in care azvarl jar si plumbi pentru dezrobire.
|