Coloane de orbi rostesc in cor, vrem lumina,
vorbesc despre intretinerea culorilor inchipuirii,
despre interzicerea infiorarilor tandre,
inunda fetele interioare ale incoltirii
umpland cu veselia lor trista, lacomi de lavanda si laur
imensitatea intesata cu frigurile viziunii si libertatii.
Incordati de infrangeri isi inclina trupul,o lacrima le cade pe umar
Privesc inchisi jeliri mustind, scaparare tasneste din ochi-le-stinsi.
Inzestratii pictori, intunericul impacheteaza in vechi lacuiri,
schite noi fac inlauntru, zboara prin pasari cu - nlantuitul lor tril
se lasa pe lacul din oras, il apasa, ii leaga aripile si il fac ochean.
Coloane de orbi vopsesc cu nesat viitorul, prezentul cu var.
Creste peste ei o lume nevazuta zid, lebede, lastari, trolii,
Patrie li-i noaptea, liman, sosire, limpezime, revolta, mormant.
|