Cum era topit bronzul maretiei,
Cum era extinsa frumusetea ochilor,
Cum era inaltat cantecul din laringe
precum un fum albastru de opiu,
Cum era conectat la realitate visatorul
batut in inchisoare de femei gardian peste tample.
Am in manunchi fructul maniei,
orele standard dematerializate,
structuri de orbi incarcerati in labirint,
batuti la palma de ligusitorul slugarnic
exemplu pentru cei ce nu marturisesc,
loiali proletariatului fiti, regele-i mort .
Despre furia materiei, despre munca de rob,
despre cupele de vin turnate in baruri pe gat,
despre rimelul tau ce se lipea de buzele mele,
cum era aramita privirea atenta la sensul vietii,
cum era dimineata in jug, albita de vopsea,
cum oboseam de a fi cel numit fatada,
cum era topita incapatanarea de a scrie
despre tot felul de nimicuri umane,
decolorate de vreme, anoste, putrezinde.
Trag din greu pe culme o densitate, tara in intuneric .
|