Va prezint nemurirea, teatru cu stele actor, fiiinta noastra model.
Nu avem durere, nici indoieli, doar mii de bucurii, destin infloritor.
Veniti sa construim, zidim orase, scoli, vise implinite, nu iesiti din cuvant.
Fiti convinsi dusmanii de clasa atata asteapta, sa nu reusim,s-abandonam.
Prezentatorul fumeaza absent o lacrima infasurata in rochie de seara,
din spatele scenei aduce recuzita pe umeri
o salopeta, o masca, o vale uscata si vaere, scurtare a drumului
inaintand pe o punte din aripi inspre departe si mai departe, spre scopul suprem.
Seducatoare nu, ideea de a fi strabatere a timpului alba lebada pe lacuri
gonind paianjen busola prin pantecele panzei locuinta din raze de ape.
Ratacitul acesta, prezentatorul vietii pacla cu gura lacoma,
izbeste pictura, tocmai striga: stai .
Si obosirea de a trai pentru telul suprem isi desfasoara planseta,
de abia proiectand o luminare, lipsitii de separanta in cor, nu mai putem!
Nelinistea de a supravietui sub ghilotina musca din sufletul meu, isi spune actorul.
Inceputul durerii evalueaza dimensiunile propriei dureri si face o partie
tirsiind cu talpile goale prin nisip strabate desertul trecandu-l,
fluture in flacari scrum sus pe dune jertfa.
Prezentatorul se descalta de cizme, cruce isi face, tunul la tampla vietii proptind.
|