Ghidonul curentului electric tin apasat pe magistralele sistemului,aud cum
fosneste la poale rochia femeii ce grabeste spre casa pe sub sarmele grele
Isc din praf o sirena sa sune prelung sfredelirea sfarsitul timpului rosu
deasupra ghemurile ghetii infasoara lent coviltirul trecerii noastre.
Incerc sa zidesc o intremare a intregului cu miei infasurati in cearsafuri albastre
Pe drumege ascunse de paduri neumblate aduc turmele si-n verzitele lor pajisti
Intredeschid usa intelepciunii cat sa treaca un suflet, o visare, intuiri prizonier.
|