O prematura dorinta de a fi mai mult decat este permis
ma scoate din casa si ma duce pe strazi pierdut
printre umbre de tei ajung in prejma revoltatilor insetati,
revolutii nasc prin caiete de liceu, idei marete din aburi de cafea.
O prelata alba in stanga mea flutura la marginea blocului gri,
generatii noi taie cu bomfaierul botnita sistem in pas apasat,
privegherea de noapte a-nceput, sacrificatii gatul isi dezvelesc.
O precipitatie mocaneasca se lasa peste oras, pasi si mocirla.
Din Copou in intentia de a deveni cel cu precizia micrometrului
alene coboram, priveam in stanga, priveam spre dreapta, deodat
prefabricate umane in copii mii se alaturara inspre centrul istoric.
|