Iata o rece nivela de zidar,
imi trece razant peste asperitatile chipului,
niveleaza sufletul, sunt omul serie, productie de masa,
in rebeliune reavanul zborului reanimand rebuturile
ca o scuturare de izvoare pe o prispa de sange,
un pogon de poveri sub pamant plugarul sigiliu ofteaza
deasupra in pravalii o nepasare, o preajma
vinde ierni si frig rizomi .
Moare langa mine un semen martor pravalit
pe o ipocrizie, o prefacere insurubeaza incet fasungul pe zi,
vantul precaut vanzator al schimbarii rasuceste bumerangul,
un filament negru taie arborele vietii in viroage,
in magazii pandesc intredeschiderea usii tradatorii,
vad un minereu sumbru
care preda la ghiseu chitanta, pretul platit al mortii fiintei.
Dublura omului, constructorul din rasarit cu baioneta la umar,
intocmeste acte de posesiune, de presiune, de identificare
a celui care plange, a celui care zambeste ironic, a celui care il scuipa in fata .
Omul inseriat trudeste pe banda in sera aripilor taiate,
are mana dreapta legata de batiul masinii,
limba la varf strabatuta de-un cui, slujitor leal .
Pe un camp din inchipuire pasc mieii albi iarba cruda,
eu, visatorul, man spre comunism eliberatorii omului serie.
|