"Tovarasului Nicolae Ceausescu, tovarasei Elena Ceausescu,
conducerii de partid si de stat, din inima tinerei generatii,
traditionala urare La multi ani ,pentru prosperitatea patriei ,
pentru fericirea poporului"
Romania Libera,31.12.1987
Poporul roman urca in spirala din odinioara,
ne atinge pe brat, ne atentioneaza, existi ?
si ne prelucreaza cu dalta, sar aschii amnar
si ne masoara cu lumina, saltul de la ins la om,
mai multe nu intreba, intreaba-te esti rob sau stapan ?
esti dispus sufletul sa-ti vinzi pentru strabuni zalog ?
viata ta, casa ta, visul tau, clisa in Carpati fi-vor in veci ?
Poporul roman, discret, lupta pentru supravietuire in Est,
plateste vama grea Supremului si-nainteaza -ngenunchiat,
munceste de secole la identitatea sa proband in instante, exist.
Poporul roman se ridica lent, semneaza in Europa cu stejari,
Drumul natiunii, Dunarea, se varsa lacrima-n inima lui Christos.
Eu port pe umeri un rau in tornada,
Un capat asculta, un capat scrie
despre ochii frumosi ai romancelor,
despre destinul romanesc
despre copii natiunii cum seminte din maini
in brazde arunca,
despre greseli si lasitati de neam,
despre dictatori si botnitele lor,
despre frunze si iarba, sate si orase, fabrici,
marturie lui Dumnezeu.
Din Codrii Vlasiei o uriasa pajura falfaind
vine cu tara pe aripi
ploaie urca deasupra inchipuirii ramuris de ape
cade molcom peste fiinta natiunii
carte de invatatura.
Printre dealuri semanate in sobe iarna ard lemne de pin
noptile aduc aproape trupuri ce-n iubire se-mpreuna lacom,
nasterea fiintei romane ciclic, trainic, se pogoara din stele,
mesaj de la Iisus duc mame la san sugarii, vlastari de vama noua .
Greu tumult de sacerdoti eroi razbat din mortii tarii, miri eterni,
legatari ai dorintei de a trai falnici ca brazii intre Tisa si Nistru,
natiunea romana isi insemneaza ca lupii teritoriul cu jertfe si sange,
ne aduc stramosii lancii, tunuri, valuri de pamant si mare, intelepciune
pastrati hotarele, pastrati glia, bilblia neamului, drumul natiunii
avere peste timp, testament, cip pentru istorie, aici suntem .
Poporul roman urca in spirala din odinioara, pe umar bulgare de aur, patria.
Dupa douazeci de ani.
( Peste douazeci de ani, privindu-se-n oglinda, poporul roman era nemultumit,
avea excrescente pe fata, pe brate, pe trup, cancere si putrefactii pecete,
mii de miriapode din ochi ii ieseau sa prade, sa insele, sa ucida, pentru bani
conducatorii lui hoti la drumul mare ii tinteau inima sa-i fure sufletul,
pe piata neagra piesa de schimb pentru capitalisti bogati dar bolnavi
nou nascutii vanati erau, valorile natiunii-si cauta printre ruine si morminte.
Peste douazeci si cinci de ani zarea in departare stramosii cu sabiile dreptatii
taind capetele mii ale diformilor, luand sub protectie si nou destin copii neamului).
|