Cat de des mi te astern in minte,
Atunci cand gand cu gand aduna haos,
Facand sa curga-n intrebari,
Iubirea ce le leaga.
Impletind frumosul incep si mi scapa,
Ganduri ce mi le cobor
Asupra-mi omeneasca rana.
O raza in clipit se varsa,
Si tacere-n urma lasa.
Distanta dintre ele este prinsa insa,
Intr-o panza de paianjen..
N-auzi tu voit cugetator
O amnezie cam ciudata?
N-auzi oare cum se-aprind si cum se sting
Toate-n asta gugetare deja moarta?
|