Parca-ti revad umbra, sub potecile lumii,
Sezand pe banca unde noi ne-am cunoscut,
Cand insasi noaptea blanda, scris-a lunii:
"Intru nestinse amintiri, primul sarut"
Si ti-am dat tot ce am avut: inima mea,
In noaptea de pe urma si-n luna nebuna,
Scriindu-ti ce-mi va mai ramane - umbra ta,
Potecile lumii, mormantu-mi drag si o cununa
"Intru nestinse amintiri, lacrima mea"
Nu te-am zarit, cu umbra-ti, langa mine,
Sa te numesc blandetea sufletului meu,
Cand parasit, sub juramantu-ti de iubire,
"Intru nestinse amintiri, raman mereu"..
Si ti-am redat sarut, in nebunia noptii,
In slove despartite, sub luna imblanzita,
Jurand ca m-a durut, in reveria mortii,
Peste poteci nefericite, sa fiu o clipa,
"Intru nestinse amintiri, o umbra fericita"
©Th3Mirr0r |