Stejar matur, atunci cand eram mic
Cu brate de copil te cuprindeam,
Iar astazi te gasesc un copac voinic
Si-n brate nu mai pot sa te cuprind.
Candva aviai un geaman, tot ca tine,
Si-mi amintesc ca tata, cand noi eram mici,
V-a curatat coroana de tulpine;
Sa va-naltati spre cer, cat mai voinici.
Mi-a spus atuncea tata: vezi copile
Acesti doi pui:- ei mandri o sa creasca;
Eu n-oi mai fi cu voi; draga copile,
Dar ei de mine o sa v-aminteasca.
Azi, unul dintre gemeni nu mai este
Ca i-a curmat viata, nu se stie,
C-o drujba si-un topor, fara de veste,
Cum boala te-a rapit, tata, pe tine.
Trecut-au ani cu zecile de -atunci,
De cand colind pe meleaguri straine,
Dar m-am intors, sa-mi vad copilaria,
Doar bietul tata, -napoi nu mai vine.
S-a stins cu dorul de copaci si lunci;
De turma cea de oi, de a lui glie,
De-ai lui copii, de cantecul de cuci,
De cantec de caval si ciocarlie.
Stejar matur, sa iti sarut imi vine,
A tale riduri de pe coaja moale;
De astazi m-am intors iarasi la tine
Sa m-ocrotesti cu umbra ta,de soare.
-----------------------------------------
Trecut-au zece ani de cand
Am lacrimat la umbra ta;
Stejar cu trecut de poveste,
Azi, Nicolae, nu mai este.
Este vorba de fratele Nicolae.
|