Alerg prin nisipul pustiu
cu privirea ratacita,
cautand o oaza;
buzele mi-s uscate de sete
si priviria tulbure.
Sufletul mi-e pustiu ca desertul,
picioarele grele ca plumbul
si simt ca se-aproape sfarsitul.
Camila ingenuncheaza-n nisipul fierbinte
rugandu-se cerului aducator de ploaie;
dar nu se vede nici un nor,
suntem sortiti pieirii,
sub razele soarelui ucigator.
|