Mi-e inima pustie de venin,
Ca zile mai frumoase nu mai vin;
Mi-e inima pustie, ce sa fac !
Cu viata ce o duc sa ma impac
Sa trec nepasator prin amintiri,
Cladite din esecuri si-nplinir
A dragostei samanta s-o ingrop;
Din ochi sa nu-mi mai pice nici un strop.
A inimii lacat sa il incui
Ca nu dau socoteala nimanui !
De-a mia viata, de al meu destin
Prin cate am trecut si cate oare vin.
Cuprins inr-un clestar de intrebari,
Mi-e sufletu-ntinat de remuscari;
Zidite pe-ale eului zabrele
C-am construt cetati nefericirii mele.
Mi-am faurit din suferinta-un scop
Negand ca-n dragoste as fi avut noroc.
Chiar daca-n cale, ea mi-a iesit zambind,
Nu i-am intins o mana s-o cuprind.
Acum, imi cer iertare c-am gresit
Femeilor, ce candva m-au iubit
Si le-am pierdut, pe drumul vietii lung
Si-s tot mai singur si de suflet ciung.
--Dragostea nu se poate compara cu temelia
unei case, care, se construieste o singura data.
--Dragostea trebuie refacuta, de cate ori se prabuseste.
--Sa treci pe langa dragoste, fara sa incerci s-o iei de mana,
e ca si cand ti-ai pierde acea mana.
|