Pentru iubita mea,
Am cules toate florile pamintului
Si am facut un buchet mare,
Din fiecare specie cate-o floare;
Le-am asezat intr-o glastra
Sa le poata pune in feriastra.
I-le-am daruit cu mana stanga
Sa-i poarte noroc nu osanda.
Le-a primit zambind, cu privirea aiuria
Da, sunt frumoase, nu am ce spun
Si toate sunt pline de parfume,
Dar azi, maine, se ofilesc si mor
Si iarasi o sa imi ramai dator;
Mi-as dori o floare ce nu ofileste
Caut-o poate sti unde creste.
Atunci, am intrat in adancuri
Sa caut minunea in labirinturi;
Si am furat pamantului o floare de piatra
Ce-l mai frumos metamorfozata,
Avea in miile de cristala
Cele mai frumoase culori minerale.
Am scos-o la lumina zilei s-o daruesc
Acelei pe care eu o iubesc;
Dar, am gasit-o de nerecunoscut,
Pe chip avia, umbra timpului trecut.
In asteptarea florii ce-si dorise
Iubita mea, se ofilise.
|