Fluxul si refluxul
cu adancime, dar fara direcție
converg in conștiințe
crepusculare,
penduland intre suprafate.
Manechin maladiv,
care te crezi un Orfeu
cautandu-ti creatorul,
nu mai trai
in sofisme!
Mi-ai spus ca a fost nimic
sau totul,
dar tot un nimic,
un 0 dintr-un sir.
Mi-ai șoptit ca
apoi a fost ceva
sau nimic,
dar mereu e ceva.
Tu ce crezi?
Cevaul nu apare
din nimic,
dar e vortexul de vise,
iți scrie destinul imuabil
din reminiscențe de
strabuni cosmici;
alte celule fagocitand resturi
in tundra lumilor.
Dar nimicul nu poate
dicta cevaului
saunimicului.
Ai sustinut ca e mort
sau e in cartierul meu,
iluminand
nimicul cu pasi,
storcand
din totul mort
pentru nimicul cu viața,
oferind nimic
pentru ceva.
Ce e?
Nu imi spui
A dat un sens nimicului?
Te ineci.
Unde va e arca?
Sau creația te atrage?
Dar tu inger decazut
ne știi sfarșitul.
de Alex Mercea |