Ai avut impresia
cand in oglinda te privești
ca ochii te inșala?
Și ai auzit vreodata cioburi
cum in suflet se infig,
camera inundand-o
de ganduri profane?
In cenușa lumii ramase
e dreptatea;
sunt ațele Dumnezeului gasit.
Dar acum oglinda
din ale vieții cioburi ascuțite,
din simțuri felurite
și duhuri faurite,
din camera Ea te privește
ca un pacat.
Cu sange
oglinda o poți spala
pana o vei ajunge.
Cauta un ciob in marea de icoane
ca un dulce cantec intre strigate
o gura de aer intr-un cimitir.
Se ascunde o imagine
intre iluzii;
ciob in suflete straine,
Ea mereu incompleta.
Alege una din nimic,
iar intregul fata-n fata
devine infinitul intregit,
acum cu sfarșit.
Ești tu.
de Alex Mercea |