Ramine-nchis intr-un inghe de vers
fierbintele meu jind de-a te pricepe,
perete cu icoane nepereche
prin care curg din carte-n univers.
Cu mine un norod de trupuri reci
se-ndreapta catre stele, oameni simpli
=i eu li-s calauza pe poteci.
Sunt cel cu care truda lor se-ncepe
=i cel ce ranile li le-a premers,
=i cu genunchii, lespezile-a =ters
de frigul vechi =i de rugina veche.
A lor petala =i ai mei sunt ghimpii,
toiag de ceara-n veacul douazeci,
pe dragoste tocmit, platit cu siclii
|