C`nd v`rsta mea i=i inverzise ciprii,
poetul m-am sim it, fara de veste,
incovoiat sub lampi de vis ca scribii
grav`ndu-=i scrisurile-n palimpseste.
Petrecare ul os l-am pus sa zaca
in cala unei nave truditoare,
m-am nevoit cu umbra mea saraca
din miez de p`ine sa te-nchipui, soare.
Sub muzici nec`ntate =i oglinde
mi-am sp`nzurat de-un fir de raza capul,
sa fie el iubirilor, merinde.
Si-acum c`nd parul meu il umple albul
piatra o simt cum g`tul mi-l cuprinde
muncindu-l, la crepuscul, pe casapul
|