Cantec de sfarsit

Din mine cre=ti, din mine te adapi,
i i cau i intre coaste adapost,
in mine calci, ad`nc, dar nu ma-ncapi.
Tot mai e loc pentru un trup la fel,
poate acela chiar, pe care-l jindui,
un trup pereche-nchis intr-un inel
de nervi =i oase.
Luneca argintu-i
in armul spart de amintiri amare ê
piele pe dinlauntru tatuata
cu ierbi de zahar =i cu flori de sare,
in mine cre=ti, faptura nechemata.
Din s`ngele pe jumatate scrum
te-nal i ca din cenu=i de amintire,
femeia mea de frunza =i de fum,
de alcool, tutun =i amagire
E=ti =i nu e=ti, eu s`nt =i nu mai s`nt,
ram`n c`nd ma alungi, ma-ntorc c`nd pleci,
e=ti poate eu =i te-ndragesc, pam`nt
pe care il strabat, pe care treci