Cu tot trupul intru in aceasta strigare,
ma scot din obezile tacerii
=i ma a=ez, moale, ceratic,
pe bolovanul inimii mele.
N-am m`ncat p`ine ingereasca. Nu e
de botul ingerilor, gr`ul. Ale lor sunt
zapada =i crinul. Ii las
sa pasca de pe mine frica de moarte,
ii las sa-mi fie preajma =i sa .
Sunt pe masura poftelor tale, psaloame,
pot satura mila ta,
pot fi un semn
cu care sa- i scrii tu roua.
Ti-e gura mea calimara de s`nge,
usuca- i scrisa cu cenu=a bunei visari,
scrie-ma cu fagaduiala!
Ia de pe mine somnul =i haina
dar nu ma lasa fara iubire,
ia din mine lauda c`ta s-a str`ns,
ia fala,
numai iubirea nu mi-o smeri,
las-o sa arda cu lumina grasa,
nepotolita =i nein eleapta,
(fara =tiin a mor ii s-o la=i!)
Si ochii mei sa-mi fie judecatori
loru=i
=i g`ndurile ce-am g`ndit
lasa-le, c`nd va fi,
oasele tale sa le-ncalzeasca,
psaloame!
|