E-o iarna ca pe vremea lui voda Caragea.
Stau in odaia susa =i-aud de-afara v`ntul,
arama se cocle=te-n ibricul de cafea,
=i lum`narea scade, cuv`ntul incet`ndu-l.
Prin hanuri, cu fe=tile in m`ini, smerite slugi
se-a in la por i =i-a=teapta clinchenitoare sanii
purtate lin, prin viscol, de vizitii de tuci
=i de-o pereche ninsa, de dihanii
E-o iarna ca pe vremea lui voda Hangerli,
scurtat de cap de fierul buza ilor ceau=i.
Flori s`ngerii in vase se clatina, t`rzii,
cu tremurate lujere spre u=i
=i simt in pipa arsa tutunul picotind,
de tomuri c`nd m-apropii, solemne metereze
din care poate umbre viclene se desprind
cu sabii nazuind sa ma reteze.
E iarna doar =i umbre ce ma-mpresoara, bl`nd,
trecutul i=i pastreaza in mine, ca-n nisipuri,
furtunile albastre, mari focuri scapat`nd
=i impietrite chipuri.
Radvan cu cerbi ca neaua-n decemvre de-a= avea,
Pe uli ele str`mbe, cu poduri =i dugheni,
printre naluci de arbori cu mine te-a= purta
in iarna ca pe vremea lui voda Mavrogheni
|