Facusem focul in laborator. Stersesem de praf
raftul cu oasele lui Gutenberg. Ma locuia
mireasma unei miresme, ziua curgea spre amiaza,
(femeia era =i ea =i ma iubea) pregatisem
pergamentul proaspat razuit, cerneala =i nisipul
=i eram gata de scris. Dar, Doamne,
primul cuv`nt cu care memoria mi-a plesnit
capul, primul pe care mi se cerea sa-l scriu
a fost ap`lnieç. M`na mi s-a facut paianjen paros,
orice alt cuv`nt a fugit de la mine, eram
inzapezit in neputin a de a mai mi=ca un g`nd,
rosteam absurdele silabe =i scuipam scoici
=i mult mai t`rziu mi-am zis ca trebuie sa ma
infrico=ez de cuv`ntul cel mai umil, mi-am zis
ca Persepolis suna la fel ca p`lnie,
mi-am zis ca nu exista cuvinte regi =i cuvinte
sclavi, ca numai noi le purtam in grai
cu o regala sclavie
=i de-atunci imi scot caciula cu cap cu tot
in fa a lor, le sarut incheieturile
=i ma strecor in patul lor de lemn
iluminat de fericire.
|