Si uite,
ingerul meu pazitor
se descal a de bocancii (ai mei)
cu care-a ros pietrele t`rgului (meu)
zv`rle hainele pe podea
(hainele mele bune, pregatite
pentru balul, cumva am`nat, al
intreprinderii me=te=ugare=ti
de pompe funebre)
hapaie din castron, cina
sorocita foamei mele, de mama.
Si se intinde de-i troznesc aripile
in patul (al meu)
cu capul bolovanit pe perna mea
comunic`nd secret cu mulajul in aur
al parului iubitei.
E un inger cazon, traznind a mahorca,
a vorbe de=ucheate =i-a vin,
cu carne roz-albastrie
de fruct putrefact,
tocmit sa racneasca psalmi
c`nd la biserica Dintr-o Zi
c`nd la biserica de-i zice Sixtina,
un inger v`n`nd cu ochii, pulpele
str`nse-n ciorapi negri ai vaduvelor june,
un inger viclean
d`ndu-ma sarutului sau
in vreme ce-=i indeasa traista
cu crengile
rugului (meu).
El m-a ales. Nu =tiam sa existe
N-am vrut sa existe.
A inceput acum sa-mi viseze naintea mea visele
=i-mi r`m`ne numai nutre ul lor
celest.
A inceput sa-mi poarte cuvintele
=i mi le intoarce tocite-n genunchi,
imi poarta cama=a
=i mi-o aduce sparta in coate,
imi poarta s`ngele,
nervii
=i me=te=ugurile dob`ndite cu truda.
Ingerul meu pazitor,
ingerul meu carnasier
tope=te fluturi doar amintindu-=i
de parelnicia lor
coagulata brusc
in ceara
ce ma umple.
Ma paze=te de mine,
de far`ma de libertate ce =i-o ingaduie
m`inile mele
caut`ndu-se una pe alta
prin intuneric
Ma paze=te sa fiu viu,
ma paze=te sa nu mai fiu,
sa ma mir,
sa respir.
Sa Shakespeare
|