Intoarcerea lui constantin voda

chelit de ginerii
tinerii
jupui i de sat`re
bald`re.
Merg fara Doamna, =chiop
ca un plop
=i-mi =uiera glasuri straine:
aCum de te-ai intors, Constantine,
belit de credin a
ca de-o catrin a
muierea neru=inata
ce goliciunea-=i arata
=i p`ntecul, nesatulul,
la Stambulul,
cum te-ai intors varvare lupe
din pia a butucului dupe
ce fierul a retezat
busuiocul =i crinul curat?
Nu- i r`c`ie auzul
capul spart cu topuzul?
C`te fete
le-ai sp`nzurat de minarete?
C`t aur at`rna
pam`nteasca ta sc`rna,
Ce ape-ar putea sa spele
batr`na ta piele
despuiata de crucea de hram
ce te =tiam?
Pleaca- i lespedea capului
sub sat`rul harapului,
i-ncredin eaza
fruntea odata viteaza
butucului =i buza i-o fr`nge

pe dulcele s`nge
pe care zugravii
ar=i de evlavii
l-or sui-n peneluri in clatinare
ca pe s`mburi de lum`nare
pe t`mple de zidire
cu bolovani incleia i de iubire!'
O dalie de sub arcade
peste fruntea mea cade
=i-mi s`ngereaza gura
=i capul meu cade de-a dura,
ca marul, de-a rostogolul,
criptei vaduve ii da ocolul
=i plopii =i slugile
raclei ii desfoaie belciugele
=i-n ea ma azv`rla
ca pe crapul, in g`rla,
abia acum pricep`nd
ca sunt Domnul lor de pam`nt,
ca spre ei am urcat
cu g`t retezat
=i care se-a=eaza
in ara-i din capat de raza.
Domnul
i=i afla somnul
doar in ar`na
ce i-a instelat m`na
pe-o sf`nta carte
in care-i scrisa cu via a =i moarte
trecerea lui de-a-ncalare
peste turnuri de schituri amare