Corabia se-ntoarce. P`nze galbene, sf`=iate,
sp`nzura de fr`nghiile putrede,
=i cenu=a catargelor cade pe pun i
o data cu umbra pescaru=ilor, arsa.
Batr`nul tremura: genunchii nu-l mai asculta,
ochii nu mai =tiu sa vada,
iar vinele de s`nge ingro=ate, informe,
ca ni=te odgoane ciudate,
il incolacesc in tacere,
de=i el ipa cu o voce roasa
`=nind din gura despicata de fulgere
ca o rana perpetua.
Adesea, prova love=te in treacat
trunchiuri fara cap, ori fara m`ini,
=i batr`nul r`de. I=i regase=te du=manii rapu=i,
iar barba i se gole=te de s`nge, ca de nisip o clepsidra.
Apoi tace: in p`ntecul corabiei
stau r`nduite intr-o ordine monstruoasa,
acoperite de uleiuri rare,
trupurile oamenilor lui, fara numar,
fara nume, trupuri tinere,
mai moarte dec`t lemnul mort, dec`t arama
=i piatra.
Tarmul e aproape. Pasari vii,
lunec`nd peste arborii vii,
il inconjura pe batr`nul
cu dureroasa-i povara,
dar el nu recunoa=te aerul,
descumpanit, e gata sa pluteasca-napoi,
t`r`ndu-=i s`ngele =i mor ii =i v`rstele
pe marile fara intoarceri.
Ram`i,
oriunde prive=ti e Ithaca,
in goana ta n-ai fost singur,
pam`ntul s-a t`r`t in urma ta, =i pe fiecare
arm sterp
s-a ivit o Ithaca.
Ia un balgare de lut: e Ithaca!
Gusta-l: e Ithaca!
Si e=ti =i tu Ithaca,
spre tine ai calatorit,
ori poate ca armii i-i apropiai
iar tu, v`slind, ram`neai nemi=cat.
Spala- i s`ngele de vechi naluci, corabierule,
=i prive=te in jur
Te-am cautat mult
p`na sa te aflam, limpede
intruchipare a cutezarii!
Ram`i, e ora implinirii, ram`i,
chiar daca pleoapele tale nu mai sunt la fel,
a=ezarile-s altele,
=i nici arborii nu mai sunt cum au fost.
Si nici Penelopa
|