Traia o fata intr-un sat de munte,
cu cozi sub iri =i cu albastre funte.
Trec`nd prin marea lanului de gr`ie,
=tia ar`na calda sub calc`ie,
pe c`nd venea, t`rziu, cu dem`ncare,
pe miri=te, la fratele cel mare.
El secera in spicele de aur,
cu fe i frumo=ii, g`turi de balaur,
p`na-ntr-o zi c`nd a venit solie
=i l-a chemat in fum de batalie,
iar Albastrica peste culmi de=arte
l-a petrecut din ochi, p`na departe
Trei ani schimbat-au frunza in arini=ti;
ea-l a=tepta in margine de miri=ti,
=i-ntr-un t`rziu, c`nd a -o frica,
a-ncremenit in lanuri Albastrica.
A=a-i =i azi =i-ncearca sa-=i ridice,
alba=tri, ochii, din paduri de spice,
se-ntoarce-n casa cu surpate trepte
=i-i fericita c-a putut s-a=tepte
|