Lumea care sunt

in vocea care nu maieata.
Te strigi cu voce goala in oglinzi
=i viscole=te-n palmele-cau=
dar umbra c`nd i i luneca-n odaie
culorile, ca zidul i le sorb,
varul lor cald il risipesc in mine
=i fara sa-n elegi, eu te traiesc,
anul pierit, l-alatur v`rstei mele
=i jefuita, brusc, de saptam`ni,
de nop i incendiate de miragii,
de zile vechi =i de triste i, ram`i,
mereu mai t`nara iar eu, bogat,
st`nd adunat in fa a unei cupe
in trupul spart de rani imi tainui prada
De timp despovarata-n mine treci
(i i aminte=ti, din clasele primare,
principiul vaselor comunicante?)
Dar c`nd ai sa te cheltuie=ti cu totul
=i nu te vei mai oglindi-n nimic
intoarce-te pentru o ora-n zidul
in care s`ngele-mi cocle=te-n fresca,
=i-apoi dintre zapezile cazute
coboara-n lumea care voi fi eu