Cu-amara ind`rjire a dacilor barbo=i,
pe lespezile Romei t`r` i, ro=i de sarcasme,
sub scuturi vechi, ca pleoape caz`nd pe ochii sco=i
=i s`nge spart, superb stagn`nd sub cazne,
a=a te strig, cu gura strivita de potcoave,
de numele tau arsa, in care-ntrezaresc
genunchi de anemona =i carne de garoafe,
culori care-n miresme suave putrezesc.
Salbaticii subtile, priviri fierbin i ca huma,
in mine trec =i-nt`rzii aproape de portal.
Icoana viscolita o parasesc de-acuma
latiniz`nd iubirea, tardiv, c-un madrigal.
|