Sangele meu de lumina e beat,
diminea a =i-a prabu=it in mine cupolele,
dar in albia in care mama spala,
cupola innegrita de aburi ê
se str`ngeau toate rufele murdare-ale ora=ului,
ale ora=ului blestemat.
La stap`n, umbra-i marunta
se prelingea abia vazuta pe l`nga pere i,
ochii ei m`ndri deveneau umili,
acolo, in incaperile impodobite cu =terse fotografii
infa i=`nd negustori gra=i
l`nga plopii lum`narilor de nunta
In camaru a cu ziduri arse =i lumina bolnava,
cu aerul otravit de le=ie =i fum,
mama gasea pentru mine vorbe de-alint,
=i ma-nva a sa iubesc minunea parelnica a florilor.
Soarele nu licarea niciodata-n fereastra inalta,
dar ea m-a-nva a sa-l iubesc, sa-l presimt,
=i c`nd am implinit =apte ani
(era toamna, cu ploaie =i frunza uscata)
a imbracat cea mai uzata rochie a ora=ului blestemat
=i cei mai sc`lcia i pantofi
=i m-a dus, in`ndu-ma de m`na, la =coala
de dincolo de calea ferata
Ram`nea singura, singura in lini=tea sura,
ne despar eam int`ia oara =i ea
s-a departat, pl`ng`nd, printre castani
=i pl`ngea, cu pl`nsul bunicii =i al sorei mai mari,
a=a cum pl`ngeau femeile la ara, de doua mii de ani,
cu pumnii la gura
|