Mesterul fantanar

Intr-un palat de lespezi aspre
pe care-l pardosea =egalnic, nisipul
a=eza fata cu plete albastre
=i noaptea, in pace ad`nca,
ii impodobea cu stele albe chipul
Pe cumpana f`nt`nii a=eza luna
=i-apoi se departa murmur`nd,
me=terul pleca, peste zare
=i sim ea in suflet urc`nd
mireasa pam`ntului, rece
el se departa cu barba-n v`nt
Acum,
me=terul f`nt`nar nu mai este,
pleoapele lui au asfin it,
doarme pe c`mp =i-n poveste
=i l`nga ape, smerit.
Nu-i =tie nimeni numele,
s-a stins, s-a pierdut
dar i-au ramas intiparite urmele
in ape =i-n lut,
ii cauta ve=nic in ape
chipul =tiut
cumpenele vechilor lui f`nt`ni.
E bine sa mori
cum a murit me=terul f`nt`nar,
printre flori =i printre arbori batr`ni.