La capatul zilei urc intr-ale ploii vitralii
newtoninele culori primordiale,
filtrate de trandafiri =i de dalii
in risipite petale
Apoi te chem. Prin aer cuvintele se-ating
de alte glasuri in eter `=nite,
=i sunetele scapara, se sting,
totu=i i i bat in geamuri, ame ite.
Ecou t`rziu al lunii e culoarea
=i frunza-i un ecou al sevei duse,
calatorind in crengi, iar sarutarea
e un ecou al s`ngelui pe buze
Trec pasari albe, ceru-ncercan`nd,
noaptea e alba ca zapada filei,
=i e firesc sa fie astfel c`nd
fiece clipa-i un ecou al zilei.
O clipa-i intre ziua ce-a trecut
=i noaptea cobor`ta-n jur, o clipa
in care de pe-acuma, nevazut,
alt anotimp de flacari se-nfiripa.
Rotunde, noaptea, ziua, prin timp se-ngemanara.
Sub clopotul luminii egale au premers,
=i intre am`ndoua sclipe=te clipa rara
ca numele-adoratei in miezul unui vers
|