Sa-nve i sa mori de la v`nt,
sa mori cum moare apa
in cristalele inca vibr`nd
ingropate cu pleoapa.
Cu inceputul de moarte, sa te deprinzi,
al lum`narii de seara
ivind din m`l de oglinzi
pe=ti lungi cu solzi de ceara.
Sa inve i cum se moare, sa-nve i
mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi =i ceta i,
toate de gropni e-s bune.
Cum moare mireasma sa mori,
geruind pere ii de sticla
sub iri, cu vapori
de singuratate =i frica.
Sa mori intr-un fel
incercat doar de tine,
curg`nd printr-un ochi de inel ê
al logodnei divine
|