Poe ii incunabulelor, vechii,
incercau versul cu scoica urechii,
il mursecau cu din ii =i il
spalau cu limba de m`l.
In morminte nu se cunoa=te
ce e vers, care-s moa=te,
numai ceea ce-a fost m`na
care-a zugravit ar`na
lutul inca-l junghie
cu tai= de unghie.
In zapezile de crini
oase-s de alecsandrini
=i ce sf`nta lege
sa nu po i alege
fruntea poetului
de craniul sonetului!
Amara devalma=ie
in vechime, in vechie
Poetul e tibia
Regilor din Biblia,
e calc`iul
lui Ramses int`iul,
e clavicula
lui Caligula!
|