Sadoveanu la neamt

=i iata slovele tremurate de faclii,
ale uria=ului cu ochi alba=tri
Cumpana serii se-nclina, deplin,
scapara-n horn butucii, ca bursucii,
=i peste umerii uria=ului, lin
i=i mor frunzele nucii
Intr-un t`rziu =i-mbraca pelerina
=i lasa lum`narea sa se treaca,
sa-=i p`lp`ie printre fere=ti lumina,
iar el sub umbra stelelor se-apleaca.
Trece prin ierburile a ipite,
=i printre spi ele grelelor
astre ce freamata, nelini=tite,
ca-ntr-un han al Ancu ei, al stelelor.
Apoi strabate drumuri scrise-n lut
trece peste pieile frunzelor, sure
=i trece peste timp. Neabatut,
padurea-nainteaza in padure