Scrisoare din ianuar

Ninge peste limba rom`na,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Exista =i vreun cimitir
al tipografiilor? Exista:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj incropit din poe i pagubo=i
se impinge lemnul ei bl`nd
pe Marea, apoi se lasa
acea corabie sa se ingroape, lin
intre scoici inverzite =i cranii de pietre.)

Ninge peste limba rom`na,
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
=i aeru-ncarun e=te-n elept,
capata zugraveala Vechiei
ce inca-i lipse=te
=i-l leaga de zapezile
ob`r=iilor,
de timpul neint`mplat =i de dor.

Moartea taie trupurile poe ilor
ca pe papu=i de zapada
=i le sapa lor, cu cu ite de laser,
morminte
masurate cu metrul antic
=i ei ram`n, nalucire

(in lexicoane, ca-n scrumiere)
dar macar un fulg din ninsoarea lor dusa,
macar un fluture cu aripi de ceara
taie ?rizontul
diametralç
=i urma acestei imperceptibile lunecari
devine d`ra de foc.

Ninge-ma, Mihai Eminescu,
lasa-mi pe gura far`me de tine
(?an`nc =i pl`ng,
man`ncç
acum, c`nd mi-a mai murit un poet,
c`nd ai mai murit cu un poet
(cu o lance i-am despicat cripta,
in coasta ta)
am mai ingropat o ninsoare
am mai suit o zapada pe rug
am pus-o la zid
(O rafala? Nu
ninge)zidind-o in
?are ia frigului .

Ninge peste potcoavele de fier
ale vechilor litere peste care se-ncheaga
s`ngele alb
al speran ei.
Ninge peste limba rom`na,
moara cu filde=iri n-are odihna
=i scrisul ce se scrie

il citesc boabele de gr`u
il slovenesc zeii cocli i in eresuri
=i il rostesc poe ii
de-a dreptul cu g`tul retezat
pe butucul p`inii
pentru prea multa lor iubire fara de sa
=i pentru seme iile lor.

Ninge peste schituri de semne.

Ninge peste limba rom`na