M`na ta mica, oaspete in psalm e
ca in icoanele de tinichea.
Genunchilor rotunzi, cu os de stea
Sonetul li-l deschid, cu linii calme.
Iau degetele lungi, sticlind de nea
=i le adun in podul unei palme,
dar psalmul fulger`ndu-l cu sudalme
glezne de aur intra-n carnea mea.
Intre cirilice de psalm, confuze,
=i-adulmecatul trup de scor i=oara
imi risipesc culorile cu-ncetul.
Un fruct amar s-a despicat pe buze,
se trece-n aer psalmul, ca de ceara
=i degete sub iri inchid sonetul
|