Din timp neaflatul =i fara slava, sunt junghiatul
cu o garoafa, spart de glon ul gr`ului luminat,
impuns de clon ul de crin. Sp`nzurat de
dalii fierbin i =i batut peste din i cu =ira de spinare
a unei flori amare =i batut peste vorbire cu
ale ierbilor =ire
Fiecare rana mi-e ca ochiul, sub sprinceana.
Ma trage din groapa deschisul de pleoapa, c`nd sunt
ins`ngerat foarte, pun pleoapa-ntre mine =i moarte,
c`nd sa uit patimirea ajung, deschid pleoapa
=i pl`ng.
Cu lingura-pleoapa man`nc =i beau apa.
C`nd imi moare vreo lacrima o pun, dupa datina, ca-ntr-o
lacrioara in lumea de-afara.
De-mi na=te lacrima muierea, surp, dinlauntru,
tacerea cu petrecere dulce in pleoapa cu
copai alunge.
Mo=ia mea e o pleoapa cu lacrima-n ea, cu veche
dragoste =i priveghe =i cu sare
neiertatoare
|